Ați semnat ca garant (girant) pentru un împrumut: ce riscați

Fideiusiunea este contractul prin care o persoană (fideiusorul) se obligă față de creditor să execute obligația debitorului, dacă acesta nu o execută. Poate fi gratuită sau plătită și se poate încheia chiar fără știrea debitorului.

Fideiusiunea nu se prezumă: trebuie asumată expres, printr-un înscris — autentic la notar sau sub semnătură privată —, altfel este nulă. O promisiune verbală de tipul „garantez eu pentru el” nu vă face fideiusor.

Fideiusiunea nu poate depăși limitele în care a fost asumată și nu poate fi mai grea decât obligația debitorului principal; dacă o depășește, este valabilă doar în limita acesteia. Puteți garanta și doar o parte din datorie.

Dacă în contract nu s-a prevăzut altfel, garanția se întinde și la accesoriile datoriei (de exemplu, dobânzile) și la cheltuielile făcute după ce ați fost notificat, inclusiv cele cu procesul împotriva dumneavoastră. Cheltuielile de judecată și de executare făcute împotriva debitorului vă revin doar dacă ați fost înștiințat din timp.

Ca regulă, garantul plătește doar dacă debitorul nu plătește. Garantul poate cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului (beneficiul de discuțiune), dacă nu a renunțat expres la acest drept. Ca să-l folosească, trebuie să-l invoce înainte de judecarea fondului, să indice bunurile debitorului care pot fi urmărite și să avanseze sumele necesare urmăririi.

Mai mulți garanți pentru aceeași datorie răspund fiecare pentru întreaga sumă, dar cel urmărit poate cere creditorului să-și împartă acțiunea între garanți (beneficiul de diviziune), dacă nu a renunțat expres la el.

Dacă v-ați obligat ca fideiusor solidar sau ca codebitor solidar împreună cu debitorul, nu mai puteți invoca nici beneficiul de discuțiune, nici pe cel de diviziune: creditorul vă poate cere direct întreaga datorie. Citiți cu atenție contractul înainte de a semna — astfel de clauze sunt frecvente.

Garantul poate opune creditorului apărările pe care le-ar avea și debitorul (de exemplu, că datoria a fost plătită sau s-a prescris), cu excepția celor strict personale debitorului ori excluse prin angajamentul semnat. Aveți dreptul să cereți creditorului informații despre datorie și despre stadiul plății, iar la acest drept nu se poate renunța dinainte.

Garantul care a plătit preia de drept toate drepturile creditorului împotriva debitorului. Dacă v-ați obligat cu acordul debitorului, puteți cere de la el tot ce ați plătit — capital, dobânzi, cheltuieli — și despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Dacă mai sunt și alți garanți, puteți cere fiecăruia partea sa.

Înștiințați-l pe debitor când plătiți: dacă nu o faceți și debitorul plătește și el, sau avea apărări prin care putea stinge datoria, riscați să nu mai puteți recupera banii de la el (vă rămâne doar acțiunea împotriva creditorului). În anumite situații — când sunteți chemat în judecată, când debitorul este insolvabil — vă puteți îndrepta împotriva debitorului chiar înainte de a plăti.

Simpla prelungire a termenului acordată de creditor debitorului nu vă liberează. Dacă însă, din cauza unei fapte a creditorului, nu ați mai putea recupera de la debitor ceea ce plătiți, sunteți liberat în limita acelei sume.

Garanția dată pentru datorii viitoare sau nedeterminate ori pe durată nedeterminată poate înceta după 3 ani, prin notificarea debitorului, a creditorului și a celorlalți garanți, dacă între timp datoria nu a devenit exigibilă. Fideiusiunea încetează și prin decesul fideiusorului; ce se întâmplă cu datoriile deja scadente la acea dată, față de moștenitori, se analizează de la caz la caz.

• contractul de împrumut sau de credit și actul prin care v-ați obligat ca garant;
• notificările, somațiile sau actele de executare primite;
• dovezile plăților făcute de dumneavoastră sau de debitor;
• datele despre ceilalți garanți, dacă există, și despre bunurile debitorului pe care le cunoașteți.