Dreptul familiei și divorț

• La notar sau la starea civilă, prin acord

  Dacă amândoi soții sunt de acord și nu au copii minori, divorțul poate fi constatat de ofițerul de stare civilă sau de notarul public de la locul căsătoriei ori al ultimei locuințe comune. Dacă aveți copii minori, divorțul pe această cale se poate face doar la notar și doar dacă vă înțelegeți asupra tuturor aspectelor privind copiii: autoritatea părintească, locuința lor, legăturile cu părintele de care sunt separați și contribuția la cheltuieli. Cererea se depune împreună, urmează un termen de reflecție de 30 de zile, apoi soții se prezintă personal.

• În instanță, prin acord

  Divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat și de instanță, indiferent de durata căsătoriei și de existența copiilor minori. Instanța verifică dacă acordul fiecăruia este liber și neviciat.

• În instanță, fără acordul celuilalt soț

  Divorțul poate fi cerut atunci când, din motive temeinice, relația este grav afectată și căsătoria nu mai poate continua, după o separare în fapt de cel puțin 2 ani sau când starea de sănătate a unuia dintre soți face imposibilă continuarea căsătoriei. În unele dintre aceste cazuri instanța analizează și culpa.

Temei legal: Codul civil, art. 373–376 și 379.

• Regula este că autoritatea părintească rămâne la ambii părinți; doar pentru motive întemeiate instanța o poate da unuia singur.
• Locuința copilului se stabilește ținând seama de interesul lui superior.
• Părintele la care copilul nu locuiește are dreptul la legături personale cu acesta; la neînțelegere decide instanța, iar copilul este ascultat.
• Pensia de întreținere se stabilește după nevoile copilului și posibilitățile părintelui, în limitele legii: până la o pătrime din venitul lunar net pentru un copil, o treime pentru doi și jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
• Dacă împrejurările se schimbă, măsurile privind copilul pot fi modificate de instanță.

Temei legal: Codul civil, art. 397–403 și 529.

Partajul se poate face prin act notarial sau în instanță, odată cu divorțul ori separat. Fiecare soț își păstrează bunurile proprii, iar bunurile comune se împart după contribuția fiecăruia; până la proba contrară, contribuția se consideră egală.

Între soți, regimul matrimonial încetează la data introducerii cererii de divorț; la cerere, instanța poate constata că a încetat de la data separației în fapt.

Temei legal: Codul civil, art. 355, 357 și 385.

Fiecare dintre soți poate alege să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele de dinainte. Dacă nu aleg, fiecare păstrează numele din timpul căsătoriei. Regula se aplică în forma în vigoare din 3 mai 2026.

Temei legal: Codul civil, art. 383, modificat prin Legea nr. 57/2026.