Executarea silită: ce puteți face când primiți somația de la executor

Executarea silită pornește la cererea creditorului, pe baza unui titlu executoriu — de exemplu o hotărâre judecătorească, un contract de credit sau un act notarial cărora legea le dă această putere. Instanța încuviințează executarea, iar executorul judecătoresc vă comunică:

• o copie a încheierii prin care instanța a încuviințat executarea;
• o copie a titlului executoriu, certificată de executor;
• o somație — prin care vi se cere să plătiți sau să vă îndepliniți obligația de îndată sau în termenul prevăzut de lege, altfel executarea continuă.

Citiți cu atenție cine este creditorul, ce titlu executoriu se invocă, ce sumă se cere și cum se compune (debit, dobânzi, cheltuieli de executare). Notați data la care ați primit plicul — de la ea curg, de regulă, termenele.

Dacă datoria este reală și o puteți plăti, discuția cu creditorul sau cu executorul poate opri executarea mai repede și cu cheltuieli mai mici. Dacă aveți motive să credeți că executarea nu este legală, discutați cât mai repede cu un avocat.

Contestația la executare este calea prin care cel interesat sau vătămat prin executare cere instanței să anuleze executarea silită, un act de executare sau o încheiere a executorului. Tot pe această cale se poate cere, după începerea executării, anularea încheierii de încuviințare, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.

Dacă executarea se face în baza unei hotărâri judecătorești, în contestație nu mai puteți invoca apărările pe care le puteați face în procesul în care s-a dat hotărârea. Dacă titlul este altul (de exemplu un contract), se pot invoca și motive privind fondul datoriei, doar dacă legea nu prevede pentru acel titlu o altă cale de desființare.

Dacă legea nu prevede altfel, contestația se face în termen de 15 zile de la data când:

• debitorul a primit încheierea de încuviințare sau somația (pentru contestarea executării însăși);
• ați luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestați;
• ați primit comunicarea privind înființarea popririi — iar pentru poprirea pe salariu sau pensie, cel mai târziu de la prima reținere.

Contestația se depune la instanța de executare — judecătoria în a cărei circumscripție se afla domiciliul sau sediul debitorului la data la care creditorul a sesizat executorul. Hotărârea dată asupra contestației se poate ataca, de regulă, numai cu apel.

De exemplu, pentru un debitor cu domiciliul în Otopeni este, de regulă, Judecătoria Buftea; în Pitești, Judecătoria Pitești; în București, judecătoria sectorului de domiciliu.

Contestația nu oprește singură executarea. Odată cu ea sau prin cerere separată puteți cere instanței suspendarea executării, pentru motive temeinice. Ca regulă, trebuie plătită în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației (1.000 de lei dacă obiectul nu se poate evalua în bani); legea prevede și câteva cazuri în care suspendarea este obligatorie și fără cauțiune.

Dacă este urgent și s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, fără citarea părților, suspendarea provizorie până se judecă cererea de suspendare.

Salariile, pensiile și alte venituri periodice pot fi poprite doar în anumite limite din venitul lunar net:

• până la jumătate, pentru pensia de întreținere sau alocația pentru copii;
• până la o treime, pentru orice alte datorii;
• chiar dacă sunt mai mulți creditori, în total cel mult jumătate, dacă legea nu prevede altfel;
• alocațiile și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele de maternitate și pentru îngrijirea copilului bolnav, bursele de studii de la stat și diurnele nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.

Regulile de mai sus privesc executarea făcută de executorul judecătoresc. Dacă executarea este pornită de ANAF sau de primărie pentru taxe și impozite, se aplică în primul rând regulile Codului de procedură fiscală, care au particularitățile lor. Verificați cu un avocat ce termene se aplică în cazul dumneavoastră.