Primiți o scrisoare de la o firmă pe care nu o cunoașteți, care vă anunță că a preluat datoria dumneavoastră față de o bancă, un furnizor sau o altă firmă și vă cere plata. Situația este frecventă și se numește cesiune de creanță. Este legală, dar are reguli clare — iar unele dintre ele vă protejează pe dumneavoastră, ca debitor.
Ce este cesiunea de creanță
Cesiunea de creanță este înțelegerea prin care creditorul (cedentul) transmite altcuiva (cesionarul) dreptul de a încasa o sumă de la dumneavoastră. Cesionarul preia toate drepturile cedentului legate de creanță, inclusiv garanțiile și accesoriile ei; dobânzile scadente și neîncasate îi revin de la data cesiunii, dacă nu s-a convenit altfel.
Creanța se transmite prin simplul acord dintre cedent și cesionar. Acordul dumneavoastră nu este necesar, cu excepția cazului rar în care creanța este legată în mod esențial de persoana creditorului. Cesiunea schimbă doar persoana căreia îi datorați, nu și datoria în sine.
Când trebuie să plătiți noului creditor
Sunteți obligat să plătiți cesionarului din momentul în care:
- ați acceptat cesiunea printr-un înscris cu dată certă; sau
- ați primit o comunicare scrisă a cesiunii (pe hârtie sau electronic) care arată cine este noul creditor, identifică rezonabil datoria și vă cere să plătiți acestuia; la o cesiune parțială trebuie arătată și partea cedată.
Până atunci, plata către vechiul creditor vă liberează
Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, vă puteți libera doar plătind creditorului inițial. Dacă ați plătit acestuia înainte ca cesiunea să vă devină opozabilă, puteți opune plata noului creditor.
Când comunicarea vine de la cesionar, aveți dreptul să-i cereți dovada scrisă a cesiunii și puteți suspenda plata până o primiți. Comunicarea nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu vă este comunicată.
Ce apărări păstrați
Puteți opune noului creditor toate apărările pe care le-ați fi putut invoca față de creditorul inițial: că datoria a fost plătită sau stinsă în alt mod înainte ca cesiunea să vă devină opozabilă, că suma cerută nu este datorată, că dreptul de a cere plata în instanță s-a prescris. Simpla cesiune nu face ca termenul de prescripție să curgă din nou.
Atenție: dacă acceptați cesiunea, nu mai puteți opune noului creditor compensația pe care o puteați invoca față de creditorul inițial. Iar o recunoaștere a datoriei, inclusiv o plată parțială, întrerupe prescripția, iar o recunoaștere scrisă rămâne valabilă chiar dacă termenul era deja împlinit — de aceea, înainte de a semna sau de a plăti ceva, verificați actele.
Aveți dreptul să fiți despăgubit de cedent și de cesionar pentru orice cheltuieli suplimentare cauzate de cesiune. Dacă cesiunea vă este comunicată odată cu un proces, nu puteți fi obligat la cheltuieli de judecată dacă plătiți până la primul termen, cu excepția cazului în care erați deja în întârziere.
Dacă datoria are și un garant
Cesiunea devine opozabilă garantului (fideiusorului) doar dacă formalitățile de comunicare au fost îndeplinite și față de el.
Ce faceți practic
- nu ignorați scrisoarea, dar nici nu plătiți pe loc: verificați cine este noul creditor și ce sumă cere;
- cereți în scris dovada cesiunii și un calcul detaliat al sumei (capital, dobânzi, penalități, de la ce dată);
- comparați cu actele dumneavoastră: contractul, dovezile plăților, eventualele hotărâri judecătorești;
- verificați de când nu ați mai plătit și dacă s-ar fi putut împlini prescripția;
- dacă primiți o citație sau acte de executare silită, cereți sfatul unui avocat imediat — termenele de contestare sunt scurte.
Ce pregătiți pentru prima discuție cu avocatul
- scrisoarea sau notificarea de cesiune și plicul / emailul din care reiese data primirii;
- contractul inițial și orice act adițional;
- dovezile plăților făcute, inclusiv ale ultimei plăți;
- orice corespondență cu creditorul inițial sau cu firma de recuperare.
Temei legal
- Codul civil (legislatie.just.ro, DetaliiDocument/309285, forma consolidată din 03.05.2026): art. 1.566–1.569 (noțiunea, felurile, transferul drepturilor), art. 1.573 (forma — fără notificarea debitorului; consimțământul debitorului doar excepțional), art. 1.576–1.578 (dobânzile, costurile suplimentare, comunicarea și acceptarea, dovada scrisă, suspendarea plății), art. 1.580–1.582 (comunicarea odată cu acțiunea, opozabilitatea față de fideiusor, apărările debitorului), art. 2.506 alin. (4) și 2.537 pct. 1 (recunoașterea datoriei și prescripția)
Informațiile de pe acest site au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, vă rugăm să ne contactați.
