Suspendarea activității unui SRL: cât poate dura și ce obligații rămân

Societatea continuă să existe — păstrează denumirea, codul fiscal, asociații, administratorul și sediul —, dar nu mai desfășoară activitate o perioadă. Starea de „întrerupere temporară a activității” apare în registrul comerțului alături de celelalte stări posibile ale unei firme (în funcțiune, dizolvată, în lichidare, în insolvență, radiată).

Inactivitatea temporară trebuie anunțată organelor fiscale și înscrisă în registrul comerțului. Concret, cererea se depune la oficiul registrului comerțului, pe baza hotărârii asociaților.

Perioada de inactivitate temporară nu poate depăși 3 ani de la data înscrierii ei în registrul comerțului.

Dacă activitatea nu este reluată după această perioadă, Oficiul Național al Registrului Comerțului poate constata, din oficiu sau la cererea oricărei persoane interesate, că sunt întrunite condițiile pentru dizolvarea societății. Lista firmelor vizate se afișează în Buletinul electronic al registrului comerțului cu cel puțin 15 zile înainte. Încheierea registratorului se poate contesta prin plângere, în 15 zile; dacă nu se face plângere, se înscrie dizolvarea, iar societatea intră în lichidare și i se numește un lichidator.

Pe scurt: suspendarea este o pauză, nu o închidere „pe ușa din spate”. Dacă firma nu mai are viitor, procedura potrivită este dizolvarea și lichidarea voluntară.

Reluarea activității se înregistrează tot la registrul comerțului. La reluare — la fel ca la suspendare, pentru societățile care au avut activitate de la înființare — se depune la biroul unic al registrului comerțului o nouă declarație-tip pe propria răspundere privind condițiile de funcționare la sediu, corespunzătoare situației curente.

Suspendarea nu înseamnă că firma „dispare” pentru autorități. Câteva lucruri de știut:

• societatea trebuie să aibă în continuare un sediu social valabil — expirarea dreptului de folosință asupra sediului este, separat, un motiv pentru care registratorul poate constata dizolvarea;
• datoriile existente nu se suspendă: creditorii pot cere în continuare plata, iar regulile privind răspunderea asociaților și a administratorului rămân aceleași;
• obligațiile contabile și fiscale pe perioada inactivității (situații financiare anuale sau declarația de inactivitate, declarațiile fiscale, eventualele contracte de muncă) trebuie verificate cu contabilul.

Suspendarea are sens când aveți un plan clar de reluare în mai puțin de 3 ani și vreți să păstrați firma (istoricul, denumirea, contractele-cadru). Închiderea — dizolvarea și lichidarea, urmate de radiere — are sens când activitatea s-a încheiat definitiv. În ambele cazuri, contează ca datoriile să fie clarificate înainte: o firmă suspendată cu datorii neplătite sau închisă fără lichidare corectă poate crea probleme ulterior asociaților și administratorului.

Pentru PFA, întreprinderi individuale și familiale există o regulă asemănătoare: întreruperea temporară nu poate depăși 3 ani de la înscrierea mențiunii în registrul comerțului și înștiințarea organelor fiscale.

• certificatul de înregistrare și actul constitutiv actualizat;
• dovada sediului social (contract de comodat sau închiriere) și data la care expiră;
• ultimele situații financiare și o listă a datoriilor și creanțelor firmei;
• contractele în derulare (clienți, furnizori, angajați);
• orice notificare primită de la ONRC sau de la ANAF.