Nedemnitatea succesorală: când un moștenitor pierde dreptul la moștenire

Este de drept nedemnă de a moșteni:

• persoana condamnată penal pentru o infracțiune săvârșită cu intenția de a-l ucide pe cel care lasă moștenirea;
• persoana condamnată penal pentru o infracțiune săvârșită, înainte de deschiderea moștenirii, cu intenția de a-l ucide pe un alt moștenitor care, dacă moștenirea s-ar fi deschis atunci, l-ar fi înlăturat sau i-ar fi micșorat partea.

Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, de instanță ori de notarul public, pe baza hotărârii judecătorești din care rezultă.

Dacă o condamnare nu a mai fost posibilă pentru că autorul faptei a decedat, a intervenit amnistia sau s-a prescris răspunderea penală, nedemnitatea operează dacă faptele au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.

Poate fi declarată nedemnă de instanță:

• persoana condamnată penal pentru fapte grave de violență, fizică sau morală, săvârșite cu intenție împotriva celui care lasă moștenirea, ori pentru fapte care au avut ca urmare moartea acestuia;
• persoana care, cu rea-credință, a ascuns, a modificat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
• persoana care, prin înșelăciune (dol) sau violență, l-a împiedicat pe cel care lasă moștenirea să facă, să modifice sau să revoce testamentul.

Orice succesibil poate cere instanței să declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moștenirii (data decesului). Termenul este de decădere: după trecerea lui, cererea nu mai poate fi făcută. Introducerea acțiunii valorează acceptare tacită a moștenirii de către cel care o face.

Termenul de un an curge în alte momente în câteva situații: de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dacă aceasta vine după deces; de la data când succesibilul a aflat de ascunderea sau falsificarea testamentului ori de împiedicarea testatorului, dacă a aflat după deces.

Dacă, în afara celui vinovat, nu mai există alți moștenitori, acțiunea o poate introduce comuna, orașul sau municipiul unde se aflau bunurile.

Nedemnul este înlăturat atât de la moștenirea legală, cât și de la cea testamentară. Dacă a stăpânit bunurile moștenirii, posesia lui este considerată de rea-credință.

Actele de conservare și de administrare încheiate de nedemn cu alte persoane rămân valabile în măsura în care le folosesc moștenitorilor; se mențin și vânzările către cumpărători de bună-credință, cu aplicarea regulilor de carte funciară.

Nedemnitatea îl sancționează doar pe cel vinovat. Prin reprezentare succesorală, descendenții săi pot veni la moștenire în locul lui, chiar dacă el este în viață, pentru partea care i s-ar fi cuvenit. Reprezentarea este posibilă numai pentru descendenții copiilor defunctului și pentru descendenții fraților sau surorilor defunctului.

Efectele nedemnității pot fi înlăturate de cel care lasă moștenirea, dar numai expres, prin testament sau prin act autentic la notar. Un legat lăsat nedemnului după faptă nu înseamnă, singur, iertare, dacă nu există o declarație expresă.

Nedemnitatea nu dispare prin reabilitarea nedemnului, prin amnistia intervenită după condamnare, prin grațiere sau prin prescripția executării pedepsei.

Dezmoștenirea este decizia celui care lasă moștenirea, făcută prin testament, de a înlătura un moștenitor legal, în tot sau în parte. Nedemnitatea, în schimb, este o sancțiune a legii, care se aplică indiferent de testament.

Dezmoștenirea are o limită: soțul supraviețuitor, descendenții și părinții defunctului (ascendenții privilegiați) au dreptul la rezerva succesorală — jumătate din partea pe care ar fi primit-o fără testament —, chiar împotriva voinței defunctului. Nedemnul, în schimb, pierde tot. Despre testament și moștenirea fără testament găsiți articole separate.

• certificatul de deces și actele de stare civilă care arată rudenia;
• hotărârea penală (sau civilă) privind faptele, dacă există, ori datele dosarului;
• testamentul sau dovezile despre ascunderea ori falsificarea lui;
• datele despre procedura succesorală (notarul, certificatul de moștenitor, dacă a fost emis).