Malpraxis medical: ce puteți face după o greșeală a medicului

Legea definește malpraxisul ca eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, care produce prejudicii pacientului. Personalul medical — medicul, medicul stomatolog, farmacistul, asistentul medical și moașa — răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, inclusiv din neglijență, imprudență sau cunoștințe medicale insuficiente, în prevenție, diagnostic sau tratament.

Personalul medical răspunde și pentru încălcarea regulilor privind confidențialitatea, consimțământul informat și obligația de a acorda asistență medicală, precum și atunci când își depășește competența (cu excepția urgențelor în care nu e disponibil un specialist).

Legea exclude răspunderea personalului medical, între altele, pentru prejudiciile datorate condițiilor de lucru, dotării insuficiente, infecțiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicațiilor și riscurilor în general acceptate ale investigațiilor și tratamentelor ori viciilor ascunse ale materialelor și dispozitivelor medicale, precum și atunci când acționează cu bună-credință în situații de urgență, în limitele competenței.

În unele dintre aceste situații poate răspunde însă unitatea sanitară — de exemplu, pentru infecțiile nosocomiale (cu excepția unei cauze externe care nu a putut fi controlată), pentru aparatura defectă folosită fără reparare sau pentru materialele expirate.

• toate persoanele implicate în actul medical, proporțional cu gradul de vinovăție al fiecăruia;
• spitalul sau clinica, publică ori privată, pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat sau care lucrează acolo pe bază de contract de prestări servicii, în solidar cu acesta;
• unitatea sanitară și pentru nerespectarea propriilor reglementări interne;
• producătorii și furnizorii de echipamente, dispozitive și medicamente, pentru viciile ascunse, în perioada de garanție sau valabilitate.

Pentru metodele de prevenție, diagnostic și tratament cu potențial de risc, pacientului i se cere acordul scris, după ce i s-au explicat, pe înțelesul lui, diagnosticul, natura și scopul tratamentului, riscurile și consecințele, alternativele viabile și prognosticul fără tratament. Medicul și asistentul răspund dacă nu obțin acest consimțământ, în afara urgențelor prevăzute de lege. Vârsta legală pentru consimțământ este de 18 ani, cu excepțiile prevăzute de lege.

La fiecare direcție de sănătate publică județeană și a municipiului București funcționează o Comisie de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis. O pot sesiza pacientul (sau reprezentantul lui legal) ori, în caz de deces, succesorii.

Comisia desemnează prin tragere la sorți experți din lista națională, care întocmesc un raport în 30 de zile; comisia decide în cel mult 3 luni de la sesizare dacă a fost sau nu malpraxis. Decizia se poate contesta în 15 zile de la comunicare, la tribunal — secția civilă, de la locul faptei. Procedura este confidențială până la sesizarea instanței, iar onorariile experților sunt suportate de partea interesată.

Comisia nu este o etapă obligatorie: puteți merge direct în instanță, potrivit dreptului comun.

Personalul medical are obligația unei asigurări de răspundere civilă profesională. Asigurătorul plătește despăgubirile și cheltuielile de judecată pentru care medicul răspunde, inclusiv atunci când asistența medicală necesară nu a fost acordată; în caz de deces, despăgubirile se acordă succesorilor care le cer.

Despăgubirile se pot stabili pe cale amiabilă când răspunderea este certă; altfel, se plătesc pe baza unei hotărâri judecătorești definitive. Limitele maxime ale despăgubirilor din asigurare se stabilesc de CNAS.

Litigiile din această lege se judecă la tribunal — secția civilă, în a cărui circumscripție a avut loc actul de malpraxis.

Legea prevede că actele de malpraxis se prescriu în 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepția faptelor care sunt infracțiuni.

Răspunderea civilă nu înlătură răspunderea penală, dacă fapta este infracțiune. Codul penal pedepsește uciderea din culpă mai aspru când s-a produs prin nerespectarea dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii (închisoare de la 2 la 7 ani), iar vătămarea corporală din culpă cu urmări grave, în aceleași condiții, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă. Pentru vătămarea corporală din culpă, dosarul pornește la plângerea prealabilă a persoanei vătămate — în 3 luni din ziua în care a aflat despre săvârșirea faptei.

• copia foii de observație și a celorlalte documente medicale (bilete de ieșire, analize, imagistică);
• formularele de consimțământ informat semnate, dacă le aveți;
• actele medicale de după incident (alte diagnostice, tratamente, certificat medico-legal);
• dovezile cheltuielilor făcute și ale veniturilor pierdute;
• o cronologie scrisă a evenimentelor, cu numele medicilor și datele.