Liberarea condiționată: când se poate ieși mai devreme din închisoare

Pentru pedeapsa închisorii, liberarea condiționată poate fi dispusă după executarea a cel puțin:

• două treimi din pedeapsă, dacă închisoarea nu depășește 10 ani;
• trei pătrimi din pedeapsă, dar nu mai mult de 20 de ani, dacă închisoarea este mai mare de 10 ani;
• pentru condamnații care au împlinit 60 de ani: jumătate din pedeapsă (la închisoarea de până la 10 ani), respectiv două treimi (peste 10 ani).

La calculul fracțiunilor se ține seama și de partea din pedeapsă considerată, potrivit legii, executată pe baza muncii prestate. Chiar și așa, liberarea nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din pedeapsă (la închisoarea de până la 10 ani) sau a cel puțin două treimi (peste 10 ani).

Pentru cei de peste 60 de ani, pragurile minime de executare efectivă sunt o treime, respectiv jumătate din pedeapsă.

Câte zile se socotesc executate pentru munca prestată sau pentru alte activități se stabilește prin legea privind executarea pedepselor.

Pe lângă fracțiunea de pedeapsă, trebuie îndeplinite toate condițiile următoare:

• condamnatul se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
• a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre (de exemplu, despăgubirile către victimă), cu excepția cazului în care dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
• instanța are convingerea că s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

În cazul detențiunii pe viață, liberarea condiționată poate fi dispusă după executarea efectivă a 20 de ani, dacă cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării, a îndeplinit obligațiile civile (în aceleași condiții ca mai sus) și instanța are convingerea că s-a îndreptat. Termenul de supraveghere este de 10 ani.

Liberarea condiționată se dispune, la cererea condamnatului sau la propunerea făcută potrivit legii privind executarea pedepselor, de judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere (penitenciarul) la data cererii.

Dacă instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile, respinge cererea și fixează un termen, de cel mult un an, după care cererea poate fi reînnoită.

Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestație la tribunal, în termen de 3 zile de la comunicare. Contestația procurorului suspendă executarea hotărârii.

Cum se formulează propunerea comisiei din penitenciar și ce acte se depun țin de legea privind executarea pedepselor.

Perioada dintre data liberării și data la care s-ar fi împlinit pedeapsa este termen de supraveghere. Dacă restul de pedeapsă neexecutat este de 2 ani sau mai mare, persoana trebuie să se prezinte la serviciul de probațiune, să primească vizitele persoanei care o supraveghează, să anunțe dinainte schimbarea locuinței și orice deplasare de peste 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă și informații despre mijloacele de existență.

În aceeași situație, instanța poate impune și obligații, de exemplu: un curs de calificare, un program de reintegrare socială, interdicția de a părăsi țara, de a se afla în anumite locuri, de a comunica cu victima sau de a se apropia de ea, de a conduce anumite vehicule ori de a deține arme. Obligațiile pot fi modificate sau încetate pe parcurs.

Dacă, pe durata supravegherii, persoana nu respectă cu rea-credință măsurile sau obligațiile, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă. La fel, dacă săvârșește o nouă infracțiune, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care primește închisoare.

Liberarea se anulează dacă se descoperă, în termenul de supraveghere, că persoana mai săvârșise o infracțiune înainte de liberare, pentru care i se aplică închisoarea.

Dacă termenul de supraveghere trece fără o nouă infracțiune descoperită, fără revocare și fără anulare, pedeapsa se consideră executată.

• hotărârea de condamnare și mandatul de executare;
• datele despre penitenciar și regimul de executare actual;
• dovezile plății despăgubirilor sau ale imposibilității de a le plăti;
• acte despre muncă, cursuri și activitățile din penitenciar;
• dovezi despre locuința și sprijinul familiei după liberare (de exemplu, o ofertă de angajare).