Revizuirea unei condamnări definitive: când se poate redeschide un dosar penal

Revizuirea permite redeschiderea unui proces penal încheiat definitiv, dar numai pentru motivele limitative prevăzute de lege. Nu este un „al doilea apel”: instanța nu reanalizează cauza doar pentru că una dintre părți nu este de acord cu soluția, ci doar dacă există unul dintre cazurile de mai jos.

Revizuirea privește latura penală. Dacă vă interesează doar despăgubirile (latura civilă), revizuirea se cere în fața instanței civile, după Codul de procedură civilă.

Revizuirea se poate cere numai în următoarele situații:

• s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la judecată și care dovedesc că hotărârea este netemeinică;
• hotărârea s-a bazat pe declarația unui martor, pe opinia unui expert sau pe traducerea unui interpret care a săvârșit mărturie mincinoasă în acel dosar, influențând soluția;
• un înscris pe care s-a sprijinit hotărârea a fost declarat fals, iar acest lucru a influențat soluția;
• un judecător din complet, procurorul sau cel care a făcut acte de urmărire penală a comis o infracțiune legată de dosar, care a influențat soluția;
• două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia între ele;
• hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere declarată ulterior neconstituțională, la o excepție ridicată chiar în acel dosar, iar consecințele continuă să se producă — doar în favoarea persoanei condamnate.

Martorul mincinos, înscrisul fals sau infracțiunea magistratului ori anchetatorului se dovedesc, de regulă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă separată. Doar dacă acea hotărâre nu se poate obține (de exemplu, fapta s-a prescris), dovada se poate face direct în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.

Există și o revizuire specială după o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului care a constatat încălcarea unui drept, cu un termen de 3 luni de la publicarea hotărârii CEDO în Monitorul Oficial.

Pot cere revizuirea părțile din proces, un membru de familie al condamnatului — chiar și după moartea acestuia, dar numai în favoarea lui — și procurorul, din oficiu.

În favoarea condamnatului, revizuirea se poate cere oricând, chiar și după ce pedeapsa a fost executată. Excepție: pentru cazul neconstituționalității, termenul este de un an de la publicarea deciziei Curții Constituționale.

În defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui față de care procesul a încetat, termenul este de 3 luni, cu limite maxime (de exemplu, cel mult 3 ani de la producerea faptelor noi, când nu sunt constatate printr-o hotărâre definitivă). Revizuirea în defavoarea inculpatului nu se mai poate face dacă a intervenit o cauză care împiedică procesul penal, cum ar fi prescripția.

Cererea se face în scris, motivat, la instanța care a judecat cauza în primă instanță, cu indicarea cazului de revizuire și a probelor, iar înscrisurile se anexează în copii certificate (cu traducere autorizată, dacă sunt în limbă străină).

Mai întâi, instanța verifică admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu: dacă cererea e în termen, făcută de o persoană care are dreptul, motivată corect, dacă probele nu au mai fost folosite într-o cerere anterioară respinsă definitiv și dacă duc, în mod evident, la un caz de revizuire. Dacă nu, cererea se respinge ca inadmisibilă.

Dacă este admisă în principiu, instanța poate suspenda executarea pedepsei, eventual cu anumite obligații pentru condamnat, și rejudecă apoi cauza după regulile primei instanțe.

Dacă cererea este întemeiată, instanța anulează hotărârea (în măsura admiterii revizuirii) și pronunță una nouă. Ia și măsuri pentru restabilirea situației anterioare — de exemplu, restituirea amenzii plătite, a bunurilor confiscate sau a cheltuielilor judiciare.

Dacă cererea este neîntemeiată, se respinge, revizuientul plătește cheltuielile judiciare către stat, iar executarea pedepsei, dacă fusese suspendată, se reia. După respingere, nu se mai poate face o nouă cerere pentru aceleași motive — de aceea contează ca cererea să fie bine pregătită de la început.

Hotărârea dată în revizuire are aceeași cale de atac ca hotărârea revizuită.

Contestația în anulare este o altă cale extraordinară, pentru anumite greșeli de procedură — de exemplu, judecata în apel fără avocat, când asistența juridică era obligatorie, sau fără audierea inculpatului prezent, când era posibilă. Pentru cele mai multe motive, termenul este de 30 de zile de la comunicarea deciziei din apel. Revizuirea, în schimb, privește fondul: faptele și probele. Ce cale se potrivește depinde de dosar.

• hotărârea definitivă (și hotărârile din primă instanță și apel), cu data rămânerii definitive;
• proba nouă: înscrisul, numele martorului, documentul care nu era cunoscut la judecată;
• orice hotărâre care constată mărturia mincinoasă, falsul sau infracțiunea legată de dosar;
• dacă e cazul, decizia Curții Constituționale sau hotărârea CEDO pe care vă bazați.