Puțini oameni se gândesc, înainte de căsătorie, la ce se va întâmpla cu bunurile și datoriile lor. Legea însă le stabilește oricum: dacă nu alegeți altceva, se aplică regimul comunității legale. Codul civil vă permite să alegeți și alte variante — separația de bunuri sau comunitatea convențională. Mai jos găsiți, pe scurt, ce înseamnă fiecare și cum se alege.
Cele trei regimuri matrimoniale
Viitorii soți pot alege între:
- comunitatea legală — regimul care se aplică automat, dacă nu încheiați o convenție matrimonială;
- separația de bunuri — fiecare soț rămâne proprietarul bunurilor pe care le dobândește în nume propriu;
- comunitatea convențională — comunitatea legală, dar cu anumite reguli schimbate prin convenție, în limitele permise de lege.
Comunitatea legală: ce este comun și ce este propriu
Bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii, bunuri comune ale amândurora — chiar dacă actul de cumpărare este pe numele unuia singur. Sunt comune și veniturile din muncă și pensiile care devin scadente în timpul căsătoriei. Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită; cine susține că un bun este propriu trebuie să o dovedească.
Rămân bunuri proprii, printre altele: bunurile moștenite sau primite prin donație (dacă cel care le-a dat nu a spus expres că vor fi comune), bunurile de uz personal, cele necesare profesiei, despăgubirile pentru un prejudiciu adus unuia dintre soți și bunurile cumpărate cu banii obținuți dintr-un bun propriu.
Bunurile comune importante — de exemplu o casă sau un teren — nu pot fi vândute sau ipotecate decât cu acordul ambilor soți. Actul încheiat fără acordul celuilalt soț, când acesta este cerut de lege, poate fi anulat.
Separația de bunuri
Fiecare soț este proprietar exclusiv al bunurilor dobândite înainte de căsătorie și al celor pe care le dobândește în nume propriu după aceea. Bunurile cumpărate împreună sunt ale amândurora, pe cote-părți.
La adoptarea acestui regim, notarul întocmește un inventar al bunurilor mobile proprii ale fiecăruia. Fără inventar, se prezumă, până la proba contrară, că un bun mobil este al soțului care îl are în posesie.
Nici în acest regim soții nu sunt complet separați: ei răspund solidar pentru datoriile făcute de oricare dintre ei pentru cheltuielile obișnuite ale căsătoriei și pentru creșterea și educarea copiilor. Pentru celelalte datorii ale unui soț, celălalt nu răspunde.
Prin convenție se poate prevedea și o „creanță de participare”: la încheierea regimului, soțul care a acumulat mai mult în timpul căsătoriei datorează celuilalt o sumă calculată după regulile din lege sau din convenție.
Comunitatea convențională
Soții păstrează regimul comunității, dar pot stabili prin convenție, de exemplu:
- includerea în comunitate a unor bunuri dobândite înainte de căsătorie (cu excepția bunurilor de uz personal și a celor necesare profesiei);
- restrângerea comunității doar la anumite bunuri sau datorii;
- obligația acordului ambilor soți pentru anumite acte de administrare;
- clauza de preciput — soțul care rămâne în viață poate prelua, fără plată și înainte de împărțirea moștenirii, unul sau mai multe bunuri comune;
- modul în care se va lichida comunitatea.
Cum se încheie convenția matrimonială
Convenția matrimonială se încheie numai la notar, prin înscris autentic, cu consimțământul ambilor viitori soți sau soți (personal ori printr-un mandatar cu procură autentică specială). Fără forma autentică, convenția este nulă și se aplică regimul comunității legale.
Se poate încheia înainte de căsătorie — caz în care produce efecte de la data căsătoriei — sau în timpul căsătoriei. Convenția nu poate încălca egalitatea dintre soți, autoritatea părintească sau regulile legale ale moștenirii.
Pentru a putea fi opusă altor persoane (de exemplu creditorilor sau unui cumpărător), convenția se înscrie în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale și, după caz, se notează în cartea funciară sau se înscrie în registrul comerțului. Fără aceste formalități, față de terții de bună-credință soții sunt considerați căsătoriți sub regimul comunității legale.
Schimbarea regimului în timpul căsătoriei
După cel puțin un an de la căsătorie, soții pot schimba regimul matrimonial ori de câte ori doresc, tot prin convenție la notar. Regimul anterior se lichidează: bunurile comune se împart prin act notarial, dacă soții se înțeleg, sau prin hotărâre judecătorească.
Schimbarea nu poate fi folosită pentru a scăpa de datorii: creditorii prejudiciați pot ataca schimbarea în termen de un an de la îndeplinirea formalităților de publicitate și pot invoca oricând că modificarea făcută în frauda lor nu le este opozabilă.
Există și separația de bunuri pronunțată de instanță, la cererea unui soț, atunci când celălalt încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei.
Ce pregătiți pentru o discuție cu avocatul
- certificatul de căsătorie, dacă sunteți deja căsătoriți;
- lista bunurilor importante ale fiecăruia, cu actele lor (contracte, extrase de carte funciară, acte de moștenire sau donație);
- informații despre datoriile existente (credite, garanții);
- dacă unul dintre soți are o firmă, actele societății;
- orice convenție matrimonială încheiată anterior.
Temei legal
- Codul civil (legislatie.just.ro, DetaliiDocument/309285, forma consolidată din 03.05.2026): art. 312–313 (regimurile matrimoniale, efectele), art. 329–338 (convenția matrimonială: forma autentică, efectele, obiectul, clauza de preciput, publicitatea, inopozabilitatea, nulitatea), art. 339–347 (bunurile comune și proprii, dovada, actele de înstrăinare), art. 355–358 (lichidarea și partajul), art. 360–365 (separația de bunuri), art. 366–368 (comunitatea convențională), art. 369–372 (modificarea regimului, separația judiciară)
Informațiile de pe acest site au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, vă rugăm să ne contactați.
