Pentru copil, filiația față de tată nu este o formalitate: de ea depind numele, întreținerea, legăturile personale și moștenirea. Când părinții sunt căsătoriți, legea o stabilește aproape automat; când nu sunt, tatăl trebuie să îl recunoască pe copil sau paternitatea se stabilește în instanță. Mai jos, pe scurt, regulile din Codul civil.
Copilul din căsătorie: prezumția de paternitate
Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. Nu este nevoie de nicio declarație: filiația rezultă din actul de naștere și din actul de căsătorie.
Prezumția poate fi înlăturată prin acțiunea în tăgada paternității, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl. Soțul mamei are, ca regulă, 3 ani de când a știut că este prezumat tată sau de când a aflat că prezumția nu corespunde realității; mama are 3 ani de la nașterea copilului; pentru copil și pentru tatăl biologic, dreptul la acțiune nu se prescrie în timpul vieții lor.
Copilul din afara căsătoriei: recunoașterea
Copilul conceput și născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de tatăl său. Recunoașterea se poate face:
- prin declarație la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor (starea civilă);
- prin înscris autentic, la notar — o copie se trimite din oficiu la starea civilă, pentru mențiune;
- prin testament.
Recunoașterea nu se poate retrage
Recunoașterea este irevocabilă, chiar și când a fost făcută prin testament. Ea poate fi anulată doar pentru eroare, dol sau violență, iar dacă nu corespunde adevărului poate fi contestată oricând, de orice persoană interesată.
Un minor necăsătorit își poate recunoaște singur copilul, dacă are discernământ în momentul recunoașterii.
Dacă tatăl nu recunoaște copilul: acțiunea în stabilirea paternității
Dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaște pe copil, paternitatea se poate stabili prin hotărâre judecătorească. Acțiunea aparține copilului și se pornește în numele lui de mamă — chiar dacă mama este minoră — sau de reprezentantul lui legal. Poate fi îndreptată și împotriva moștenitorilor pretinsului tată.
Dreptul la acțiune nu se prescrie în timpul vieții copilului. Dacă acesta a decedat înainte să introducă acțiunea, moștenitorii lui o pot introduce în termen de un an de la deces.
Paternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama în perioada timpului legal al concepțiunii (între a 300-a și a 180-a zi dinaintea nașterii); prezumția cade dacă el dovedește că este exclus să fie tatăl. În practică, proba principală este expertiza medico-legală de stabilire a filiației (testul ADN).
Ce hotărăște instanța odată cu paternitatea
Când admite acțiunea, instanța se pronunță și asupra numelui copilului, asupra exercitării autorității părintești și asupra obligației părinților de a-l întreține pe copil.
Mama poate cere pretinsului tată jumătate din cheltuielile nașterii și ale lehuziei, precum și din cheltuielile cu întreținerea ei în timpul sarcinii și al lehuziei — dar numai dacă a formulat și acțiunea în stabilirea paternității. Acest drept se prescrie în 3 ani de la nașterea copilului.
În acțiunile privind filiația nu se poate renunța la drept, iar părinții și copilul sunt citați în toate aceste procese.
O filiație deja stabilită trebuie întâi înlăturată
Cât timp o filiație stabilită legal nu a fost contestată în justiție, nu se poate stabili o altă filiație. De exemplu, dacă un copil figurează ca fiind al soțului mamei, tatăl biologic nu îl poate recunoaște până când prezumția de paternitate nu este înlăturată.
Ce pregătiți pentru prima discuție cu avocatul
- certificatul de naștere al copilului și, dacă este cazul, certificatul de căsătorie;
- orice dovadă a relației și a conviețuirii din perioada concepției (mesaje, fotografii, martori);
- dovezile cheltuielilor cu sarcina și nașterea;
- datele pretinsului tată: nume, adresă, dacă le cunoașteți.
Temei legal
- Codul civil (legislatie.just.ro, DetaliiDocument/309285, forma consolidată din 03.05.2026): art. 408–409 (stabilirea și dovada filiației), art. 412 (timpul legal al concepțiunii), art. 414 (prezumția de paternitate), art. 415–420 (recunoașterea, irevocabilitatea, nulitatea, contestarea), art. 423 alin. (5), 424–428 (stabilirea paternității, prescripția, despăgubirile mamei), art. 429–433 (tăgada paternității și termenele), art. 435–438 (dispoziții comune, situația copilului)
Informațiile de pe acest site au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, vă rugăm să ne contactați.
