Ascultarea copilului și ancheta psihosocială în procesul de divorț: cum decurg

În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit 10 ani este obligatorie. Poate fi ascultat și un copil mai mic, dacă autoritatea competentă consideră că este necesar pentru soluționarea cauzei.

Orice copil poate cere el însuși să fie ascultat; dacă cererea este respinsă, respingerea trebuie motivată.

Există și excepții stabilite de Înalta Curte: de exemplu, în procesele care au ca obiect doar majorarea pensiei de întreținere datorate copilului, nu sunt obligatorii nici ascultarea copilului de peste 10 ani, nici ancheta psihosocială (Decizia HP nr. 36/2026).

Când legea prevede ascultarea unui minor, aceasta se face în camera de consiliu — adică nu în ședință publică, ci doar în prezența judecătorului și a persoanelor pe care acesta le admite. Instanța hotărăște, după împrejurări, dacă părinții sau alte persoane vor fi de față.

Copilul are dreptul să ceară și să primească informații potrivite vârstei lui, să-și exprime opinia și să fie informat despre consecințele pe care le poate avea opinia sa și despre consecințele deciziei care îl privește.

Opiniile copilului sunt luate în considerare în raport cu vârsta și cu gradul lui de maturitate. Instanța ține seama de ele, dar nu este obligată să hotărască întocmai cum dorește copilul: decizia se ia după interesul superior al copilului, coroborat cu celelalte probe.

De aceea, nu este nici necesar, nici recomandat ca un părinte să „pregătească” copilul pentru ascultare sau să-l pună să aleagă între părinți. Presiunea asupra copilului îi poate face rău și este, de regulă, observată de judecător.

Odată cu pronunțarea divorțului, instanța hotărăște asupra raporturilor dintre părinți și copiii minori — exercitarea autorității părintești, locuința copilului, legăturile personale, întreținerea — ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.

Ancheta psihosocială se face, de regulă, de serviciul de asistență socială (autoritatea tutelară) de la locuința fiecărui părinte: se discută cu părinții și cu copilul și se observă condițiile de locuit. Raportul descrie situația și poate cuprinde propuneri; instanța îl apreciază împreună cu celelalte probe.

Procesul de divorț poate dura. Pe tot parcursul lui, instanța poate lua, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii privind locuința copiilor minori, întreținerea, încasarea alocației de stat pentru copii și folosirea locuinței familiei. Despre ordonanța președințială găsiți un articol separat.

• explicați-i, pe înțelesul vârstei lui, că judecătorul vrea doar să-l cunoască și să afle cum se simte;
• spuneți-i că poate vorbi deschis și că nu trebuie să aleagă între părinți;
• nu-i dictați ce să spună și nu discutați cu el detaliile conflictului dintre adulți;
• dacă vă îngrijorează starea copilului, cereți sprijinul unui psiholog și discutați cu avocatul.

• certificatul de căsătorie și certificatele de naștere ale copiilor;
• informații despre programul copilului: școala, activitățile, cine se ocupă zilnic de el;
• acte despre locuință (contract, act de proprietate) și despre venituri;
• orice acord scris sau mesaje în care părinții au discutat despre copil.